Ars longa

Mult timp, acrilicele și pastelurile mele au stat una peste alta, fie intr-o cutie sub scara, fie ocupând prea mult loc pe un raft. Se impunea, așadar, să le găsesc un cămin.

Înarmat cu câteva dimensiuni de bază și câteva idei despre design, am intrat în atelier. Pentru acest proiect, am ales liniile tăioase și precise ale stilului Art Deco, pentru care am dezvoltat o slăbiciune în ultimul timp.

Am început prin a construi sertarele, pentru care am folosit îmbinarea în coadă de rândunică.

În continuare, am decupat pereții cutiei și am marcat locul unde trebuiau plasate șinele.

Șinele, tăiate dintr-o foaie de placaj din fag de 10 mm, stau fixate în șanțuri pe care le-am tăiat cu freza. Tot cu ajutorul frezei – de data aceasta folosind un cuțit de 18 mm, am tăiat și fantele care servesc drept mânere.

Pentru decorația tăbliei, am adaptat o xilogravură a lui Koloman Moser, la care am adăugat un moto care mi s-a părut potrivit, „Ars longa, vita brevis”. Fraza, tradusă în latină din corpusul de aforisme hipocratice, poate fi înțeleasă în două feluri. Cel mai adesea, se înțelege că „arta dăinuie, chiar dacă viața e scurtă”. În forma din original, totuși, grecescul „ho bios brakhys, he de tekhne makra” are sensul de „viața e scurtă, pe când deprinderea meșteșugului de medic durează mult”, sau mai pe românește, „atâtea de învățat, atât de puțin timp la dispoziție!”.

Transferul de pe hârtia de imprimantă pe lemn nu a fost perfect, dar nu am insistat cu acrilice – așa cum plănuiam inițial – pentru că impresia de vintage se potrivește foarte bine cu ideea generală.

Pentru mânerele de sertar, am folosit niște bucățele de iroko păstrate pentru asemenea ocazii. Lungimea fiecărui mâner corespunde înălțimii sertarului pe care este așezat. Dimensiunile sunt în progresie geometrică de 1:1,2, de la sertarul de sus (50 mm) până la cel de jos (de 82 mm).

După ce am fixat mânerele, am continuat prin a atașa fețele de corpul sertarelor, lăsând între ele un spațiu de aproximativ 1 mm.

Pentru a fixa fundurile sertarelor, am folosit la început câteva greutăți, dar sistemul era greoi și nici nu a dat cele mai bune rezultate. Așadar, am schimbat tactica și am fixat foaia de placaj cu ajutorul unor ținte.

Ultimul sertar servește drept cutie pentru bijuterii și a trebuit să introduc niște separatoare. Pentru fund, am folosit un placaj gros, de 10 mm, pe care mi-am trasat toate șanțurile. Tot acolo mi-am ascuns și monongrama.

Separatoarele sunt din același lemn de molid ca și restul carcasei. Le-am redus la dimensiunea grosieră cu ajutorul circularului, iar de acolo le-am adus la dimensiunea finală cu glasspapier și multă sudoare.