Cutie in stil Art Deco

Prietenul meu, Dan (îl găsiți pe Instagram, la https://www.instagram.com/underframeworks/) m-a rugat să îi fac o cutie. Ea urmează să fie oferită către patru copii, urmând să conțină câte un ou pascal pentru fiecare dintre ei. Discutând un pic despre ce vrea, am hotărât că utilitatea cutiei ar trebui să treacă dincolo de momentul Paștelui. În condițiile acestea, am căzut de acord ca dimensiunile interioare ale cutiei să fie de cel puțin 10x15cm, astfel încât înăuntru să încapă niște fotografii în dimensiunea standard. În plus față de asta, Dan m-a rugat ca pe capac să scriu numele celor patru copii. Instrucțiunile lui s-au oprit aici, rămânându-mi mie deplină libertate în a decide toate celelalte aspecte.

După mai multe schițe, am decis să fac ceva în stil Art Deco. Îmi place enorm acest stil, cu linii drepte și sigure, și care degajă chiar și astăzi impresia de modernitate și optimism.

Am ales lemnul de tei, pentru culoarea lui deschisă și fibra discretă. Am început prin a despica în două o scândură cu grosimea de 25 mm. După rindeluire, cele două bucăți au fost reduse la 10mm fiecare. 

În privința ornamentației pentru laturile cutiei, m-am limitat la două baghete subțiri de iroko, astfel încât contrastul să fie suficient de puternic pentru a atrage atenția. 

Pentru îmbinare, am ales o formulă simplă, îmbinarea în 45^o, întărită cu pene din lemn de nuc. După ce am decupat forma piciorușelor, am trecut direct la îmbinare. Capacul și fundul sunt din placaj multistratificat de fag de 4 mm, ales pentru stabilitatea dimensională, dar și pentru fibra plăcută. 

Până în acest moment, corpul cutiei nu era separat de capac. Pentru a le despica, aveam nevoie să fac un făgaș lat exact cât ceaprazul celui mai fin fierăstrău. Cum nu am rindeaua specială pentru trebușoara asta (kerfing plane), am înjghebat ceva lipsit de orice finețe: am strâns exact lama fierăstrăului pe care urma să îl folosesc între două scânduri, iar pe una dintre părți am adăugat o bucată mai lată de lemn, care să funcționeze ca un ghidaj paralel. Lama a fost prinsă în mod deliberat în unghi, astfel încât dinții din față să muște mai puțin decât cei din spate, iar sarcina să fie împărțită cât de cât uniform pe toată lungimea lamei. Încropeala asta și-a făcut treaba, dar cred că pe viitor ar fi înțelept să îmi fac o unealtă ceva mai ergonomică (și, dacă se poate, mai arătoasă).

După ce am separat cele două jumătăți, pe interiorul părții de jos am lipit o căptușeală tot din lemn de tei, de 3mm grosime, care să ajute la alinierea perfectă a capacului cu fundul cutiei.

În continuare, am gravat pe capac numele copiilor și al familiei. Am folosit un font elegant, care să amintească de anii de glorie ai epocii Art Deco. Ornamentele sunt și ele de aceeași epocă, și mi-au atras atenția prin felul cum reușesc să simplifice până la liniile esențiale motivele folosite în epoca clasică. 

Pentru finisarea cutiei, am folosit ulei de in, pentru culoarea caldă pe care o dă lemnului și pentru strălucirea lui foarte discretă, de satin. Ca să fiu sigur că totul va merge așa cum trebuie, am testat mai întâi produsul pe o bucățică de scândură rămasă nefolosită.

La rugămintea lui Dan, am aplicat în continuare un strat de lac acrilic incolor, pentru a da nu numai un luciu mai puternic, ci și mai multă rezistență la zgâriere lemnului.

În cele din urmă, m-am ocupat și de suportul pe care vor fi așezate ouăle de Paști. Am vrut ca și acesta să poarte marca Art Deco, și m-am inspirat din arhitectura de peste Ocean a acelei epoci.

Rezultatul final arată așa.